Nu sunt în tămâie Asezat pe altare ridicate, Nici în fastul ceremoniilor. Nu sunt nici în chipul cioplit, Nici în cântarea unei voci melodioase. Nu sunt legat de teorii, Nici corupt de credințe. Nu sunt deținut de robia religiilor, Nici în agonia pioasa a preoțior. Nu sunt prins in filozofii, Nu sunt prins în puterea sectelor lor. Nu sunt nici mic, nici mare, Sunt credincios și cel care se inchina. Sunt liber. Cântecul meu este cântecul râului Chemat de mările deschise, Hoinărind, hoinarind, Sunt viata. Nu am nici un nume, Sunt la fel ca briza proaspătă al muntelui.
Participant: Ce este sufletul sir ? Krishnamurti: Ce este sufletul ? Participant: Constiinta din interiorul nostru. K: Crezi că există ceva în tine care este permanent, care este lumina lui Dumnezeu, care este fără nume, etc., îl numesti sufletul, lumina, oricum ai vrea sa il numesti. Că există în tine, în conștiința ta, în creierul tău, în mintea ta, ceva ce nu este lumesc, care nu tine de gândire. Corect? Tu crezi asta, nu-i așa d-le? Participant: Nu, eu nu cred în ea. K: De ce? Participant: Nu există un astfel de lucru. K: De unde știi? Participant: (inaudibil) K: Doar credință, credință, credință. Ce fel de creier aveti, domnilor? Nu vreti să aflati? Nu vreti să investigati adevărul aceastor chestiuni, dacă există suflet, spirit, sau oricum ati vrea să-i spunem? "Eu Doar cred". Dacă "doar credeți", ce valoare are? Să presupunem "Cred că am suflet, sau orice ar fi, super-Atman. Eu cred în asta." Ce valoare are? În viața de zi cu zi