In momentul in care vei avea in inima
***
Viata este un extraordinar mister - nu misterul pe care îl întâlnim în carti, nu misterul despre care oamenii vorbesc, ci misterul pe care fiecare trebuie sa îl descopere pentru sine; de aceea este asa de important sa întelegi putinul si maruntul si pe urma sa întelegi si dincolo de acestea.
***
Asteapta-ma prietene
,
Am sa-ti vorbesc despre mireasmatainica a vietii
Viata nu are nici o filozofie
Nici viclene sisteme de cugetare,
Viata nu are nici o religie,
Nici adanca adorare in sanctuare ascunse
Viata nu are nici un dumnezeu,
Nici povara inspaimantatorului mister,
Viata nu are nici lacas,
Nici suferinta chinuitoare a extremei decaderi.
Viata nu are nici o placere, nici o durere,
Nici coruptia iubirii trecatoare.
Viata nu este nici buna, nici rea,
Nici pedepsirea sumbra a pacatului necugeta.
Viata nu da nici o alinare
Nici nu sta il altarele iertarii.
Viata nu este spirit sau materie,
Nici cruda diviziune a actiunii si inactiunii.
Viata nu are niciodata moarte,
Nici golul singuratatii in umbra timpului.
Eliberat este omul care traieste in etern.
Caci viata este.
Cand spiritul e pe deplin treaz, atent la ceea ce se întâmpla în imediat,când nu este distrat, înspaimântat, gata sa respinga mereu câte ceva din ceea ce aude, atunci constructia imaginilor devine imposibila si sfârsesc instantaneu atunci când nu exista nici o preferinta pentru nici una din ele. Când n-avem nici o preferinta, nu mai avem nici o prejudecata. Suntem atunci în stare sa privim si, prin aceasta pura privire a lucrurilor, ajungem nu numai la întelegerea procesului de formare a imaginilor, ci chiar la brusca lui istovire si ispravire. Incercati sa verificati lucrul acesta într-o zi; veti vedea ca am dreptate!
***
Ei bine, "eul" izolat, limitat prin structura si natura sa, separatist, poate avea vreo pasiune? Evident ca nu. Sigur, poate avea pasiunea placerii, dar asta nu intra în discutia noastra de acum. Pasiunea se naste odata cu sfârsitul "eului"; numai un spirit eliberat de prejudecati, opinii, judecati personale si conditionari poate cunoaste adevarata pasiune cu energia si intensitatea ei pentru ca e în stare sa vada realitatea.
***
Ei bine, "eul" izolat, limitat prin structura si natura sa, separatist, poate avea vreo pasiune? Evident ca nu. Sigur, poate avea pasiunea placerii, dar asta nu intra în discutia noastra de acum. Pasiunea se naste odata cu sfârsitul "eului"; numai un spirit eliberat de prejudecati, opinii, judecati personale si conditionari poate cunoaste adevarata pasiune cu energia si intensitatea ei pentru ca e în stare sa vada realitatea.
Imaginile se formeaza atunci când spiritul nu este atent si trebuie sa recunoastem ca majoritatea dintre noi se afla în aceasta situatie. Când însa privim cu maximum de atentie o singura imagine, imediat devenim atenti la întreg mecanismul constructiei de imagini. Si vazându-l cum functioneaza îl putem opri; fie ca e vorba de trecut, de prezent sau de viitor. Ce conteaza este, deci, atentia noastra, iar nu capacitatea de imagini pe care ne-am creat-o. Va rog, încercati sa întelegeti acest lucru foarte important. Daca îl veti întelege, veti întelege, practic, tot mecanismul mentalului.
***
Intelegerea a ceea ce esti, oricum ai fi – frumos sau urît, pacatos sau rau – întelegerea a ceea ce esti, fara denaturari, este începutul virtutii… Este o mare diferenta între a fi virtuos si a deveni virtuos. A deveni virtuos este o amînare, acoperirea a ceea ce exista cu ceea ce ai vrea tu sa fie.
Procesul acesta de evitare a ceea ce exista prin cultivarea idealului este considerat virtuos, dar daca-l privesti îndeaproape, vei vedea ca nu e decît o amînare a confruntarii tale cu ceea ce exista. Iar a fi virtuos nu înseamna a deveni ceea ce nu esti; virtutea este întelegerea a ceea ce esti de fapt.
A te întelege în profunzime nu înseamna a te întelege prin cunoastere teoretica sau prin acumulare sterila de experiente, nu e o simpla cultivare a memoriei. Ci este un proces care se petrece clipa de clipa.