Treceți la conținutul principal

Video

Ne cautam liderii ?

Postări populare de pe acest blog

Sunt viata...

Nu sunt în tămâie Asezat pe altare ridicate, Nici în fastul ceremoniilor. Nu sunt nici în chipul cioplit, Nici în cântarea unei voci melodioase. Nu sunt legat de teorii, Nici corupt de credințe. Nu sunt deținut de robia religiilor, Nici în agonia pioasa a preoțior. Nu sunt prins in filozofii, Nu sunt prins în puterea sectelor lor. Nu sunt nici mic, nici mare, Sunt credincios și cel care se inchina. Sunt liber. Cântecul meu este cântecul râului Chemat de mările deschise, Hoinărind, hoinarind, Sunt viata. Nu am nici un nume, Sunt la fel ca briza proaspătă al muntelui.

Krishnamurti in Romania - 1930

Trebuie ca omul sa lucreze prin experienta personala. Experienta lui, este aceea care ii va demonstra nevoia ce o are de a-si fixa un scop. El trebuie sa lucreze din propria alegere, din propria lui voie si nu prin constrangere. Chiar efortul poate avea pret, daca provine dintr-un consimtamant liber, si nu din dorinta de a te conforma la idealul altuia. Cand efortul inceteaza, actul devine spontan, perfectiunea este realizata, actiunea pura  e dobandita.Virtutea, efectuata prin efort, nu este virtute. Omul trebuie sa aspire a pierde simtul eului, cae ii ascunde adevarul si il impiedica a rasbi pana la el. Sa nu cadem in greseala de a situa adevarul in afara de noi insine. Adevarul se gaseste acolo unde nu este ego, unde nu este "eu". O mica frunza frageda in copaita mainii inchide eternitatea, daca stim sa o privim de dincolo de "eu"; si ea poate sa ne faca sa descoperim intradevar esenta a tot ceeace contine. Adevarul intreg. Pentruce sa-ti pui speranta in viitor ...

Ce este sufletul ?

Participant: Ce este sufletul sir ?  Krishnamurti: Ce este sufletul ? Participant: Constiinta din interiorul nostru. K: Crezi că există ceva în tine care este permanent, care este lumina lui Dumnezeu, care este fără nume, etc., îl numesti sufletul, lumina, oricum  ai vrea sa il numesti. Că există în tine, în conștiința ta, în creierul tău, în mintea ta, ceva ce nu este lumesc, care nu tine de gândire. Corect? Tu crezi asta, nu-i așa d-le? Participant: Nu, eu nu cred în ea. K: De ce? Participant: Nu există un astfel de lucru. K: De unde știi? Participant: (inaudibil) K:  Doar credință, credință, credință. Ce fel de creier aveti, domnilor? Nu vreti să aflati? Nu vreti să investigati adevărul aceastor chestiuni, dacă există suflet, spirit, sau oricum ati vrea să-i spunem? "Eu Doar cred". Dacă "doar credeți", ce valoare are? Să presupunem "Cred că am suflet, sau orice ar fi, super-Atman. Eu cred în asta." Ce valoare are? În viața de zi cu zi...