Cum să te cunoști pe tine însuți ?

   Care este natura gândirii care  încetează atunci când există o atenție completă și care se ivește atunci când nu există nici o atenție ? Trebuie sa intelegi ce inseamna a fi lucid  altfel nu vei fi capabil sa intelegi  deplina semnificatie a atenției.

   Există oare ideea de luciditate sau esti lucid ? Există o deosebire ? Ideea de a fi lucid sau  a fi lucid. "Lucid" înseamnă a fi sensibil, a fi viu la lucrurile din jurul tau, la natura, la oameni, la culori, la copaci, la mediu, la structura socială, la toate, să fii lucid de tot ce se întâmplă exterior și să fii lucid de ceea ce se intampla launtric.

   A fi lucid înseamna a fi sensibil, a stii, a observa ce se petrece launtric și, de asemenea la ceea ce se întâmplă în exterior,  economic, social și așa mai departe. Dacă nu esti conștient de ceea ce se întâmplă în exterior și  începi să fii conștient doar de interior, atunci devii mai degraba nevrotic. Dar, daca incepi  să fii cat se poate de lucid  de ceea ce se întâmplă  în lume și apoi de acolo te deplasezi inauntru, atunci ai un echilibru. Atunci există  posibilitatea de a nu te amagi singur. Incepi sa fii lucid de ceea ce se întâmplă în afara și apoi te misti spre interior - ca fluxul și refluxul mareelor​​, existănd o mișcare neincetata - astfel nu există deceptie. Daca afli ce se întâmplă in afară și de aici te misti spre inauntru atunci ai un criteriu.

   Cum să te cunoști pe tine însuți ? Tu ai  o structura foarte complexa, o mișcare foarte complexa, cum sa te cunosti pe tine in asa fel incat sa nu te amagesti singur ?

Te poti cunoaste in relatie cu ceilalti. Din relația ta cu ceilati te poti retrage, pentru ca nu doresti sa fii lovit,  și în relația ta  poti descoperi că  esti  gelos, dependent, atașat și cu adevarat destul de impietrit. Astfel încât relația acționează ca o oglindă în care te cunosti pe tine insuti. Același lucru se intampla in afara, exteriorul este propria ta reflectare de sine, pentru că societatea, guvernele, toate aceste lucruri, sunt create de om, fundamental la fel cu tine insuti.

    Pentru a descoperi ce este luciditatea trebuie sa aprofundezi chestiunea ordinii si a dezordinii. Observa ca in exterior exista foarte multa dezordine, confuzie si incertitudine. Ce a produs aceasta incertitudine, această dezordine, cine este responsabil? Oare suntem noi ? 

   Lumea este in dezordine pentru ca noi suntem in dezordine, fiecare dintre noi. Oare suntem lucizi de dezordinea din noi sau avem doar o conceptie despre dezordine ? Oare esti lucid ca esti in dezordine, sau este numai o idee care ti-a fost sugerata si o admiti ? Acceptarea unei idei este o distragere de la ”ceea ce este.” Distragerea inseamna a te indeparta de la ”ceea ce este” – si cei mai multi oameni traiesc in idei si se indeparteaza de fapte. 

   Ce intelegi prin dezordine ? Există contradicție, te gandesti la una si faci alta. Exista contradicția dorințelor opuse, a cerintelor opuse, - dualitate. Cum apare această dualitate? Oare nu fiindca nu esti capabil de a  privi la "ceea ce este"? Ai vrea  mai degrabă sa fugi de "ceea ce este" la "ceea ce ar trebui să fie", sperând într-un fel sau altul, printr-un miracol, printr-un efort de voință, de a schimba "ceea ce este" în "ceea ce ar trebui să fie". Adica esti manios  si iti spui "nu ar trebui sa fiu manios". 

   Dacă ai știi ce să faci cu mania, cum să o tratezi si sa mergi dincolo de ea, nu ar mai fi nevoie de "ceea ce ar trebui să fie", care inseamna "Nu fii manios !". Dacă poti  înțelege ce să faci cu "ceea ce este", atunci nu vei fugi la "ceea ce ar trebui să fie". Pentru că nu știi ce să faci cu "ceea ce este", speri ca prin inventarea unui ideal poti oarecum sa schimbi "ceea ce este" printr-un ideal.  Sau fiindca esti incapabil și nu știi ce să faci, creierul devine condiționat de a trăi mereu în viitor -  în "ceea ce speri să fie". În esență, trăiesti în trecut, dar speri ca traind un ideal în viitor, vei schimba prezentul. Dacă ai înțelege ce sa faci  cu "ceea ce este", atunci viitorul nu ar avea importanță. Nu este o chestiune de a accepta "ceea ce este", ci de a rămâne cu "ceea ce este".

   Poți înțelege doar dacă privești la "ceea ce este" și nu fugi de aceasta - nu încerci să-l transformi în altceva. Poți oare rămâne cu "ceea ce este" - nimic altceva?  Eu vreau să văd "ceea ce este". Îmi dau seama că  sunt lacom, dar nu fac nimic. Lăcomia este emotie si eu privesc aceasta emotie numită lăcomie. Cuvântul nu este obiectul, dar s-ar putea sa se comita confuzia de a lua cuvântul drept lucrul. 

   S-ar putea sa fiu prins în vorbe, dar nu cu faptul - faptul că  sunt lacom. Este foarte complex, cuvântul, poate stărni acea emotie. Poate fi mintea liberă de cuvânt și să privească ?

Pot eu să observ faptul lăcomiei fără trecut? Poate exista observarea  lăcomiei fără a o denumi, fara a fi prins de cuvânt. Poți  înțelege că cuvantul poate crea simtirea, emotia  și că, dacă cuvântul creează emotia atunci cuvântul este “eul", care provine din trecut spunându-ți  "nu fii lacom ?" Oare este posibil să privești "ceea ce este" fără “eu” - care este observatorul ? Pot eu observa lăcomia, emoția, împlinirea ei  și acțiunea, fără observatorul care este trecutul?

Ceea ce este" poate fi observat doar atunci când nu există “eul”. Poti oare să  observi culorile și formele din jurul tău ? Cum le poți observa ? Observi cu ajutorul ochilor. Observă fără a mișca ochii, deoarece daca miști  ochii întreaga activitate a creierului care  gândește ia ființă. În momentul în care creierul este în ațiune, există deformare. Privește la ceva fără a mișca ochii, dar cu toata grija ta, cu toata afecțiunea ta.  Atunci există o observare a faptului, nu a ideii ci a faptului, cu toata grija ta, cu toată afecțiunea ta. Abordezi  "ceea ce este", cu grijă, cu afecțiune așadar, nu există nici  judecată, nici  condamnare, prin urmare, ești liber de contrariu, de dualitate.

Deplinatatea Vietii - Jiddu Krishnamurti - 1978