Treceți la conținutul principal

Arta de a asculta

Este important sa stii cum sa asculti, nu  doar pe oricine, ci si pe tine insuti. 


Daca am stii cum sa ne ascultam cu adevarat atunci ceva extraordinar se va intampla cu noi, pentru ca atunci fara nici o prejudecata, fara nici o influenta, putem merge la radacina problemei imediat. Dar daca am gasi o multime de argumente, am inventa explicatii sau contradictii pentru a vedea ceea ce este corect sau ce nu este corect si vom continua cu propriile noastre convingeri si idei, atunci nu vom descoperi adevarul cu privire la toate problemele noastre. Vom fi preocupati doar de propriile noastre concluzii, de proprile noastre convingeri si puncte de vedere.

 Deci, este foarte important sa stii cum sa asculti cu adevarat pentru ca daca  asculti cu adevarat pe cineva sau pe tine insuti atunci adevarul se va revela prin sine insusi.

Nu este nevoie sa exploram problemele noastre, este nevoie doar de ascultare, la fel cum am asculta sunetul unei pasari, in acest fel am putea face si cu celalalt.

Daca am putea asculta muzica fara nici o interpretare, doar sa asculti, atunci mintea se va clarifica de la sine. Daca este posibil, incercati sa va ascultati pe voi insiva cu intentia de a afla adevarul, dincolo de toate conceptele, de ceea ce acceptam sau respingem, dincolo de ceea ce ne place sau nu ne place.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Sunt viata...

Nu sunt în tămâie Asezat pe altare ridicate, Nici în fastul ceremoniilor. Nu sunt nici în chipul cioplit, Nici în cântarea unei voci melodioase. Nu sunt legat de teorii, Nici corupt de credințe. Nu sunt deținut de robia religiilor, Nici în agonia pioasa a preoțior. Nu sunt prins in filozofii, Nu sunt prins în puterea sectelor lor. Nu sunt nici mic, nici mare, Sunt credincios și cel care se inchina. Sunt liber. Cântecul meu este cântecul râului Chemat de mările deschise, Hoinărind, hoinarind, Sunt viata. Nu am nici un nume, Sunt la fel ca briza proaspătă al muntelui.

Nu sunt o persoana

Ce este sufletul ?

Participant: Ce este sufletul sir ?  Krishnamurti: Ce este sufletul ? Participant: Constiinta din interiorul nostru. K: Crezi că există ceva în tine care este permanent, care este lumina lui Dumnezeu, care este fără nume, etc., îl numesti sufletul, lumina, oricum  ai vrea sa il numesti. Că există în tine, în conștiința ta, în creierul tău, în mintea ta, ceva ce nu este lumesc, care nu tine de gândire. Corect? Tu crezi asta, nu-i așa d-le? Participant: Nu, eu nu cred în ea. K: De ce? Participant: Nu există un astfel de lucru. K: De unde știi? Participant: (inaudibil) K:  Doar credință, credință, credință. Ce fel de creier aveti, domnilor? Nu vreti să aflati? Nu vreti să investigati adevărul aceastor chestiuni, dacă există suflet, spirit, sau oricum ati vrea să-i spunem? "Eu Doar cred". Dacă "doar credeți", ce valoare are? Să presupunem "Cred că am suflet, sau orice ar fi, super-Atman. Eu cred în asta." Ce valoare are? În viața de zi cu zi...