sâmbătă, 16 mai 2015

Nu sunt în tămâie
Asezat pe altare ridicate,
Nici în fastul ceremoniilor.
Nu sunt nici în chipul cioplit,
Nici în cântarea unei voci melodioase.
Nu sunt legat de teorii,
Nici corupt de credințe.
Nu sunt deținut de robia religiilor,
Nici în agonia pioasa a preoțior.
Nu sunt prins in filozofii,
Nu sunt prins în puterea sectelor lor.
Nu sunt nici mic, nici mare,
Sunt credincios și cel care se inchina.
Sunt liber.
Cântecul meu este cântecul râului
Chemat de mările deschise,
Hoinărind, hoinarind,
Sunt viata.
Nu am nici un nume,
Sunt la fel ca briza proaspătă al muntelui.

sâmbătă, 10 ianuarie 2015

Ce este sufletul ?

Participant: Ce este sufletul sir ? 

Krishnamurti: Ce este sufletul ?

Participant: Constiinta din interiorul nostru.

K: Crezi că există ceva în tine care este permanent, care este lumina lui Dumnezeu, care este fără nume, etc., îl numesti sufletul, lumina, oricum  ai vrea sa il numesti. Că există în tine, în conștiința ta, în creierul tău, în mintea ta, ceva ce nu este lumesc, care nu tine de gândire. Corect? Tu crezi asta, nu-i așa d-le?

Participant: Nu, eu nu cred în ea.

K: De ce?

Participant: Nu există un astfel de lucru.

K: De unde știi?

Participant: (inaudibil)

K:  Doar credință, credință, credință. Ce fel de creier aveti, domnilor? Nu vreti să aflati? Nu vreti să investigati adevărul aceastor chestiuni, dacă există suflet, spirit, sau oricum ati vrea să-i spunem? "Eu Doar cred". Dacă "doar credeți", ce valoare are? Să presupunem "Cred că am suflet, sau orice ar fi, super-Atman. Eu cred în asta." Ce valoare are? În viața de zi cu zi ce rol  joaca? Sunt mizerabil, sunt confuz, singur, anxios, ce rost mai are sa cred în existenta sufletului? Dacă eu sunt liber de toate credintele mele, complet, atunci voi afla. Dar să presupunem ca "eu cred ca sunt..." si totul devine atât de copilăresc. Pentru numele lui Dumnezeu.

P: Dar, mulți oameni mari ... cum ar fi Ramana Maharashi etc.

K: Ce este cu ei?

P: Ei au trăit o viață simplă și ne-au aratat ca te poti dedica personal ... (inaudibil) Este posibil să nu credem in ei ?

K: Domnule, puteti sa uitati de toate aceste persoane,  Ramana Maharashi, Ramakrishna, etc. indiferent de ceea ce au fost acesti oameni.  Ce valoare are viața lor pentru tine? Ai viața ta de trait, nu viața lor!  Și când acesti oameni spun că au atins - indiferent de ceea ce au atins - de unde știi?

P: Ați spus, de asemenea si dvs, ca există o eternitate atemporală.

K: Ah, am spus-o, domnule. Nu-l cred! (Râsete)

P:  Nu sunteti corect, domnule.

K: Nu e corect, știu că nu este destul de corect. Dar, domnule, asculta un pic. Adevărul este că ceva ce nu se poate experimenta nu poate fi spus, cuvântul nu este faptul in sine. Dar dacă trăiești prin cuvinte raman doar cuvinte si nimic altceva. Înțelegi? Cuvântul nu este faptul real, daca spui "copac" cuvântul "copac" nu este copacul real. Pot descrie ce este eternitatea dar cuvântul nu este eternitatea. Dar noi suntem mulțumiți cu cuvântul. Corect, domnule?

Spui de exemplu ca iubesti pe cineva din toata inima, cu toata mintea ta, iar apoi imi spui ca asta este iubire, iar eu accept aceste cuvinte, dar nu primesc  nici o floare. Avem lideri: lideri religioși și lideri politici. Nu știu de ce, de ce avem nevoie de lideri ? Ramakrishna sau oricare alt guru pe care l-am  avut, unul după altul.  Și de ce ii urmezi? Înțelegi? Dacă odată ce ai realizat că ești responsabil în întregime pentru tine, că ești într-o junglă, literalmente într-o junglă, de unde  va trebui să iti faci singur propria cale de ieșire, ca nu este nimeni care să te conducă, atunci vei  uita de toate acestea - exemple, cărți, totul, pentru că prin aceasta intelegere tu vei obtine vitalitate, puterea de a merge inainte. Dar în momentul în care depinzi de alti lideri devii slab. Dacă iti vei dai seama în inima ta, nu doar intelectual, atunci esti un om, o ființă umană, liber să mergi drept inainte. Dar noi nu vrem asta. Domnule, este atât de simplu.




J. Krishnamurti
Second Public Question & Answer Meeting in Madras
December 1981

miercuri, 18 iunie 2014

Arta de a asculta

Este important sa stii cum sa asculti, nu  doar pe oricine, ci si pe tine insuti. 


Daca am stii cum sa ne ascultam cu adevarat atunci ceva extraordinar se va intampla cu noi, pentru ca atunci fara nici o prejudecata, fara nici o influenta, putem merge la radacina problemei imediat. Dar daca am gasi o multime de argumente, am inventa explicatii sau contradictii pentru a vedea ceea ce este corect sau ce nu este corect si vom continua cu propriile noastre convingeri si idei, atunci nu vom descoperi adevarul cu privire la toate problemele noastre. Vom fi preocupati doar de propriile noastre concluzii, de proprile noastre convingeri si puncte de vedere.

 Deci, este foarte important sa stii cum sa asculti cu adevarat pentru ca daca  asculti cu adevarat pe cineva sau pe tine insuti atunci adevarul se va revela prin sine insusi.

Nu este nevoie sa exploram problemele noastre, este nevoie doar de ascultare, la fel cum am asculta sunetul unei pasari, in acest fel am putea face si cu celalalt.

Daca am putea asculta muzica fara nici o interpretare, doar sa asculti, atunci mintea se va clarifica de la sine. Daca este posibil, incercati sa va ascultati pe voi insiva cu intentia de a afla adevarul, dincolo de toate conceptele, de ceea ce acceptam sau respingem, dincolo de ceea ce ne place sau nu ne place.

luni, 1 iulie 2013

Cum să te cunoști pe tine însuți ?



   Care este natura gândirii care  încetează atunci când există o atenție completă și care se ivește atunci când nu există nici o atenție ? Trebuie sa intelegi ce inseamna a fi lucid  altfel nu vei fi capabil sa intelegi  deplina semnificatie a atenției.

   Există oare ideea de luciditate sau esti lucid ? Există o deosebire ? Ideea de a fi lucid sau  a fi lucid. "Lucid" înseamnă a fi sensibil, a fi viu la lucrurile din jurul tau, la natura, la oameni, la culori, la copaci, la mediu, la structura socială, la toate, să fii lucid de tot ce se întâmplă exterior și fii lucid de ceea ce se intampla launtric.

   A fi lucid înseamna a fi sensibil, a stii, a observa ce se petrece launtric și, de asemenea la ceea ce se întâmplă în exterior,  economic, social și așa mai departe. Dacă nu esti conștient de ceea ce se întâmplă în exterior și  începi fii conștient doar de interior, atunci devii mai degraba nevrotic. Dar, daca incepi  să fii cat se poate de lucid  de ceea ce se întâmplă  în lume și apoi de acolo te deplasezi inauntru, atunci ai un echilibru. Atunci există  posibilitatea de a nu te amagi singur. Incepi sa fii lucid de ceea ce se întâmplă în afara și apoi te misti spre interior - ca fluxul și refluxul mareelor​​, existănd o mișcare neincetata - astfel nu există deceptie. Daca afli ce se întâmplă in afară și de aici te misti spre inauntru atunci ai un criteriu.


   Cum să te cunoști pe tine însuți ? Tu ai  o structura foarte complexa, o mișcare foarte complexa, cum sa te cunosti pe tine in asa fel incat sa nu te amagesti singur ?
Te poti cunoaste in relatie cu ceilalti. Din relația ta cu ceilati te poti retrage, pentru ca nu doresti sa fii lovit,  și în relația ta  poti descoperi  esti  gelos, dependent, atașat și cu adevarat destul de impietrit. Astfel încât relația acționează ca o oglindă în care te cunosti pe tine insuti. Același lucru se intampla in afara, exteriorul este propria ta reflectare de sine, pentru că societatea, guvernele, toate aceste lucruri, sunt create de om, fundamental la fel cu tine insuti.

    Pentru a descoperi ce este luciditatea trebuie sa aprofundezi chestiunea ordinii si a dezordinii. Observa ca in exterior exista foarte multa dezordine, confuzie si incertitudine. Ce a produs aceasta incertitudine, această dezordine, cine este responsabil? Oare suntem noi

   Lumea este in dezordine pentru ca noi suntem in dezordine, fiecare dintre noi. Oare suntem lucizi de dezordinea din noi sau avem doar o conceptie despre dezordine ? Oare esti lucid ca esti in dezordine, sau este numai o idee care ti-a fost sugerata si o admiti ? Acceptarea unei idei este o distragere de la ”ceea ce este.” Distragerea inseamna a te indeparta de la ”ceea ce este” – si cei mai multi oameni traiesc in idei si se indeparteaza de fapte. 

   Ce intelegi prin dezordine ? Există contradicție, te gandesti la una si faci alta. Exista contradicția dorințelor opuse, a cerintelor opuse, - dualitate. Cum apare această dualitate? Oare nu fiindca nu esti capabil de a  privi la "ceea ce este"? Ai vrea  mai degrabă sa fugi de "ceea ce este" la "ceea ce ar trebui să fie", sperând într-un fel sau altul, printr-un miracol, printr-un efort de voință, de a schimba "ceea ce este" în "ceea ce ar trebui să fie". Adica esti manios  si iti spui "nu ar trebui sa fiu manios"

   Dacă ai știi ce să faci cu mania, cum să o tratezi si sa mergi dincolo de ea, nu ar mai fi nevoie de "ceea ce ar trebui să fie", care inseamna "Nu fii manios !". Dacă poti  înțelege ce să faci cu "ceea ce este", atunci nu vei fugi la "ceea ce ar trebui să fie". Pentru că nu știi ce faci cu "ceea ce este", speri ca prin inventarea unui ideal poti oarecum sa schimbi "ceea ce este" printr-un ideal.  Sau fiindca esti incapabil și nu știi ce să faci, creierul devine condiționat de a trăi mereu în viitor -  în "ceea ce speri fie". În esență, trăiesti în trecut, dar speri ca traind un ideal în viitor, vei schimba prezentul. Dacă ai înțelege ce sa faci  cu "ceea ce este", atunci viitorul nu ar avea importanță. Nu este o chestiune de a accepta "ceea ce este", ci de a rămâne cu "ceea ce este".

   Poți înțelege doar dacă privești la "ceea ce este" și nu fugi de aceasta - nu încerci să-l transformi în altceva. Poți oare rămâne cu "ceea ce este" - nimic altceva?  Eu vreau să văd "ceea ce este". Îmi dau seama că  sunt lacom, dar nu fac nimic. Lăcomia este emotie si eu privesc aceasta emotie numită lăcomie. Cuvântul nu este obiectul, dar s-ar putea sa se comita confuzia de a lua cuvântul drept lucrul

   S-ar putea sa fiu prins în vorbe, dar nu cu faptul - faptul  sunt lacom. Este foarte complex, cuvântul, poate stărni acea emotie. Poate fi mintea liberă de cuvânt și să privească ?
Pot eu să observ faptul lăcomiei fără trecut? Poate exista observarea  lăcomiei fără a o denumi, fara a fi prins de cuvânt. Poți  înțelege că cuvantul poate crea simtirea, emotia  și , dacă cuvântul creează emotia atunci cuvântul este eul", care provine din trecut spunându-ți  "nu fii lacom ?" Oare este posibil să privești "ceea ce este" fără “eu” - care este observatorul ? Pot eu observa lăcomia, emoția, împlinirea ei  și acțiunea, fără observatorul care este trecutul?

Ceea ce este" poate fi observat doar atunci când nu există
“eul”. Poti oare să  observi culorile și formele din jurul tău ? Cum le poți observa ? Observi cu ajutorul ochilor. Observă fără a mișca ochii, deoarece daca miști  ochii întreaga activitate a creierului care  gândește ia ființă. În momentul în care creierul este în ațiune, există deformare. Privește la ceva fără a mișca ochii, dar cu toata grija ta, cu toata afecțiunea ta.  Atunci există o observare a faptului, nu a ideii ci a faptului, cu toata grija ta, cu toată afecțiunea ta. Abordezi  "ceea ce este", cu grijă, cu afecțiune așadar, nu există nici  judecată, nici  condamnare, prin urmare, ești liber de contrariu, de dualitate.

Deplinatatea Vietii - Jiddu Krishnamurti - 1978

marți, 23 octombrie 2012

Krishnamurti in Romania - 1930

Trebuie ca omul sa lucreze prin experienta personala. Experienta lui, este aceea care ii va demonstra nevoia ce o are de a-si fixa un scop. El trebuie sa lucreze din propria alegere, din propria lui voie si nu prin constrangere. Chiar efortul poate avea pret, daca provine dintr-un consimtamant liber, si nu din dorinta de a te conforma la idealul altuia. Cand efortul inceteaza, actul devine spontan, perfectiunea este realizata, actiunea pura  e dobandita.Virtutea, efectuata prin efort, nu este virtute.
Omul trebuie sa aspire a pierde simtul eului, cae ii ascunde adevarul si il impiedica a rasbi pana la el. Sa nu cadem in greseala de a situa adevarul in afara de noi insine. Adevarul se gaseste acolo unde nu este ego, unde nu este "eu". O mica frunza frageda in copaita mainii inchide eternitatea, daca stim sa o privim de dincolo de "eu"; si ea poate sa ne faca sa descoperim intradevar esenta a tot ceeace contine. Adevarul intreg. Pentruce sa-ti pui speranta in viitor ? Pentruce sa scrutezi trecutul ? Trecut, prezent, si viitor sunt irealitati. Omul care se increde in timp, este prins in nalucirea lui. Interesul este sa traiesti in Prezentul etern in care omul concentrat, incordat intr-un echilibru perfect, stie sa prinda adevarul. Adevarul lasa pe oameni indiferent, pentruca ei nu stiu ca fara el nu pot fi fericiti. Ei cauta fericirea si nu adevarul si de aceea fericirea se fereste atat de ei. Tot ceeace spun este experienta mea, este adevarul pe care eu il traesc, acest adevar, pe care toti oamenii, toti, trebuie sa-l indeplineasca. Da, aceasta indeplinire, aceasta desavarsire, nu este rezervata unei mici elite de initiati sau supra-oameni oarecari. Am spus, ca pentru mine, nu exista supra-om. Adevarul nu este apanajul nici al unui centru anumit. El nu este nici detinut de vre-o asociatie, de o institutie, de o biserica sau o academie oarecare. Adevarul nici nu se compara si nici nu se vinde. El nici nu se dobandeste prin merite. Adevarul este. Si e deajuns sa fii om. pentru a participa la esenta lui.

Jiddu Krishnamurti - Bucuresti Romania  22 decembrie 1930 Ateneul Roman

joi, 16 august 2012

Sensul cautarii

Cel mai mare obstacol pentru a afla cine esti este de a gandi bazat pe experienta pe care ai avut-o in trecut ca esti intr-un fel sau altul, dar a da o definitie a ceea ce esti nu va face sa afli cu adevarat cine esti, la fel cum daca te-ai uita la un munte nu ai putea descrie muntele asa cum este el, in toata frumusetea lui.